Cum se vede, acest "translator" al frumosului care este criticul literar are de luptat si cu sine pentru a nu cadea in extremele cunoscute: comentariul apter al operei ca obiect estetic finit, cu speranta pastrarii nealterate a intentiilor scriitorului, sau exegeza inspirata, cu eliberarea subiectivitatii interpretative si increderea in relativism, acceptat in modernitate, de "opera aperta". Este, in fond, dilema estetica populara din vechime: ori urata credincioasa, ori frumoasa infidela.
