Scriitura lui Amat contine o capacitate de a se autodistila: fiecare propozitie e precisa. Romanul e netraditional, fara semnele citarii pentru dialog si cu rupturi in naratiune, de la persoana intai la a treia. Drept urmare, proza are un specific oniric, care uneori e ametitor, dar intotdeauna fascinant.
